Cum a fost Elektro Bunker 2

Parcam maşina în curtea conacului din Paulesti şi urmărim torţele aprinse care marchează drumul către buncăr. Plătim intrarea, doi italo-români (nu mă refer la țigani) ne pun brăţările, ne dau jetoanele pentru consumaţie şi începem să coborâm în buncăr.

Coborâm prima serie de scări, simt cum temperatura scade cu câteva grade şi muzica începe să se audă din ce în ce mai tare. Ne uitatam la fotografiile de pe pereţi, de la petrecerea de anul trecut şi suntem din ce în ce mai uimiţi de acest loc excelent pentru petreceri “electronice”.

După încă un rând de scări, cu ochii în toate părţile, cu gâtul sucit după uşile din fier masiv, intrând în fiecare cameră a buncărului (eu am aproximat 10-15 încăperi) ajungem la barul amenajat ad-hoc şi la ringul de dans unde alţi curioşi ca noi dansau timizi.

Muzica se completa foarte bine cu locul, parcă erau din acelaşi film, felicitări artiştilor responsabili cu atmosfera care a umplut buncărul construit în anii ‘44-’45, pe vremea în care părinţii mei nici nu erau născuţi.

Coborâm mai jos (la al 3-lea nivel sub pământ), spre al doilea ring de dans unde un alt italo-român (posibil să fi fost cel de la intrare) ne întreabă cum ne simţim şi ne face o mică istorie la buncărului. Aflăm că după război buncărul a fost ars în întregime (pereţii, iniţial, erau acoperiţi de lemn) şi acum câţiva ani a fost restaurat de proprietari special pentru evenimente de genul asta, păstrând însă look-ul undergroud (la propriu).

Elektro Bunker 2 mi s-a părut cea mai tare petrecere din zona Ploiestiului din ultimul timp, datorită muzicii dar mai ales datorită locului, care mie unul mi s-a părut genial.

În continuare vă las să vedeţi despre ce-am vorbit mai sus şi vă invit să spuneţi şi voi cum vi s-a părut petrecerea din buncăr.